Despre blog
Un manifest, nu o promisiune.
De ce există O Femeie pe Nume Man?
Nu am toate răspunsurile.
Uneori nici măcar întrebările potrivite.
Sunt Alexandra Man.
Mamă a două fete.
Fiică.
Prietenă.
Femeie.
Am fost și manager aproape 20 de ani. Am construit echipe, am luat decizii, am făcut planuri și am crezut că multe lucruri vor rămâne așa cum le știam.
Viața a avut alte idei.
În ultimii ani am pierdut. Am câștigat. Am luat-o de la capăt. M-am îndoit de mine. M-am ridicat. Am făcut greșeli de care nu sunt mândră și lucruri care m-au făcut să mă respect mai mult.
Am descoperit că viața reală nu seamănă deloc cu citatele motivaționale.
Este mai dezordonată.
Mai imperfectă.
Mai amuzantă.
Și, uneori, mult mai dureroasă.
O Femeie pe Nume Man s-a născut din nevoia de a aduna la un loc poveștile care m-au schimbat.
Nu pentru că am înțeles tot.
Nu pentru că am lecții de predat.
Ci pentru că, uneori, ceea ce trăim capătă sens abia după ce punem experiențele în cuvinte.
Aici voi scrie despre oameni. Dar, mai ales, despre mine. Despre felul în care m-au schimbat întâlnirile, alegerile, pierderile și începuturile.
Poate te vei regăsi în unele povești.
Poate te vor liniști.
Poate te vor enerva.
Oricare dintre reacții este în regulă.
Uneori avem nevoie doar să aflăm că nu suntem singurii care au trecut pe acolo.
Voi scrie despre iubire și pierdere.
Despre copii.
Despre părinți.
Despre începuturi noi.
Despre zile bune și despre nopți grele.
Despre momentele în care am avut impresia că nu mai pot și despre cele în care am descoperit că pot mai mult decât credeam.
Caut adesea perfecțiunea. Știu că nu există. Și totuși mă surprind căutând-o din nou și din nou în mine. În ceilalți, mai puțin.
Nu caut să conving pe nimeni.
Îmi doresc doar să fiu sinceră.
Iar dacă, printre rândurile mele, vei găsi uneori și o bucățică din povestea ta, atunci înseamnă că acest blog și-a găsit rostul.
Nu pot defini de ce acum. De ce nu acum 10 ani sau acum 2 ani.
Știu doar că ideea era acolo de mult timp.
Știu că acest proiect nu este ceva apărut peste noapte.
Știu că am simțit întotdeauna nevoia să scriu.
Mi-a lipsit curajul de a accepta, poate, că vulnerabilitatea este la fel de importantă ca raționalul din mine.
Bine ai venit.
Sper să ai o experiență frumoasă.
Alexandra